Shalom! Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! (Ps. 121, 6)

Pe urmele lui Isus şi ale Mariei

Impresii din PELERINAJ

7 - 14 mai 2007 - 8 zile în care primul grup organizat din Romania la nivel diecezan a păşit pe locurile sfinte atinse în urmă cu 2000 de ani de Isus, Mântuitorul nostru. Această perioadă nu numai că ne va trezi mereu amintiri de neuitat, dar rememorarea acestor clipe ne va da aceiaşi fiori, aceleaşi sentimente pe care le-am trăit aici.

Aşadar, pelerinajul nostru a fost deschis de aterizarea în Tel-Aviv, de unde am plecat în Galileea, pe malul lacului Genezaret, în Tiberias. Primul loc vizitat a fost Muntele Fericirilor, acolo unde Isus obişnuia să predice mulţimii Cuvântul Lui Dumnezeu. Am ascultat şi noi Sfânta Evanghelie aici, în natură, având parte de o vreme minunată. A urmat apoi locul unde Isus a săturat mulţimea cu doar 5 pâini şi 2 peşti- Tabgha. După aceasta am vizitat Biserica Primatului Sfantului Petru, acolo unde cel ce ţine cheile Porţii Raiului şi-a declarat dragostea pentru Isus. Ca un moment de destindere după mersul pe jos pe o căldură care ne consuma toată energia, am urcat într-un vaporaş pentru o plimbare pe Marea Galileii, unde prezenţa Lui Isus a fost amintită de episodul în care Cristos merge pe apă fără ca aceasta să-l înghită. La Cafarnaum, aşezare numită şi Capernaum am văzut casa lui Petru şi Sinagoga în care Isus a dovedit natura Sa dumnezeiască. Locul este cunoscut şi sub numele de „Oraşul Lui Isus” pentru că aici a locuit Isus în cei trei ani de activitate publică. Bineînţeles că din program nu putea lipsi râul Iordan în care Domnul a fost botezat de Ioan. Aici toţi pelerinii romano-catolici, greco-catolici sau ortodocşi şi-au reînnoit promisiunile făcute la Botez.

Următoarea zi ne-a pregătit alte locuri minunate, pline de istorie,de prezenţa Lui Isus. La Nazaret, oraşul în care a locuit Sfânta Familie am trecut prin toate marile biserici. Ceea ce frapează şi bucură în acelaşi timp cel mai mult în Ţara Sfântă este că pe fiecare loc cu însemnatate religioasă, peste fiecare piatră pe care Isus a atins-o lăsând în urma Lui semne vizibile, dacă nu cu ochii, cel puţin cu sufletul, se află o capelă, o biserică sau chiar o catedrală. Aşadar, Sfânta Liturghie s-a oficiat în bazilica Buneivestiri, cel mai mare loc de cult creştin din Orient. Am intrat în continuare în Biserica Sfântului Iosif şi în Vechea Sinagogă, iar pe Muntele Tabor am meditat schimbarea la faţă a Mântuitorului. De asemenea, am avut marea bucurie de a intra în audienţă la episcopul de Nazaret, Giaccinto Boullos Marcuzzo, care ne-a vorbit despre situaţia Bisericii locale, condiţiile în care trăiesc creştinii pe care-i păstoreşte. În Cana, oraşul unde Isus a transformat apa în vin la nuntă, soţii prezenţi au avut parte de o foarte mare surpriză: preoţii „au pus la cale” o celebrare de reînnoire a jurămintelor făcute la căsătorie, la sfârşit primind fiecare familie câte o amintire semnată de parohul locului.

În ziua ce a urmat am pornit spre Haifa, oraşul în care se munceşte, (după cum spun cei din Israel că în Tel-Aviv se distrează iar în Ierusalim se roagă). Aici am putut vedea superbele grădini din curtea Templului cultului Bahai, ce constituie o adevărată operă de artă. Sfânta Liturghie a fost celebrată în mănăstirea carmelitană Stella Maris (Steaua Mării), aflată în apropiere. Drumul nostru a continuat pe malul Mării Mediterane, spre Cezareea Maritimă şi apoi Yaffo, unde am vizitat Biserica Sfântului Petru. Această zi s-a sfârşit cu intrarea în mănăstirea Surorilor Sfântului Iosif, în Qiryat Yearim - Abu Gosh, unde Arca Alianţei a fost văzută ultima dată.

Am părăsit astfel Galileea, o zona plină de verdeaţă, de livezi de bananieri, curmali sau mango şi ne-am îndreptat spre pustiul Iudeii, unde verdele nu mai predomina, locul lui fiind luat de solul stâncos, arid şi sărac.

Ziua de vineri, zi sfântă pentru musulmani, a fost rezervată Ierusalimului. Am intrat în Biserica ce aminteşte de fraţii Lazăr, Marta şi Maria şi în mormântul lui Lazar, de unde acesta a înviat în Betania. Pe Muntele Măslinilor am intrat în multe biserici care reconstituie drumul Lui Isus în duminica Floriilor. La Biserica Înălţării am putut atinge piatra de pe care Isus a plecat spre Tatăl, ultimul loc pe care l-a atins pe acest pământ. În Biserica Pater Noster am privit surprinşi cum textul român al rugăciunii pe care Isus le-a dat-o ucenicilor în grota aflată în apropiere se află aşezat într-un loc central. În Grădina Ghetsemani, măslinii parcă plâng şi ei slăbiciunea apostolilor şi trădarea lui Iuda, împovăraţi de lacrimile de sânge pe care Domnul le-a vărsat. Printre multele biserici din Ierusalim, am vizitat Biserica Dominus Flevit, Biserica Agoniei Lui Isus, Mormântul Maicii Domnului, Biserica Sfânta Ana. Ceea ce a şocat cel mai mult, poate pe toată lumea este faptul că Via Dolorosa, Calea Crucii, drumul spre mormântul de unde Domnul a înviat glorios, trece prin bazarul din Cetatea Ierusalimului, unde fiecare comerciant îşi vinde marfa, îşi vede de treaba lui ignorând locul sacru de lângă taraba lui. Acest lucru face ca noi să fim cei care să-l primească pe Isus în inimi, pentru că El nu are nevoie de locuinţe pământeşti, ci de suflete curate. Trecând prin fiecare capelă sau altar corespunzător uneia dintre staţiuni am ajuns la lespedea pe care a fost aşezat Trupul Domnului şi apoi la Sfântul Mormânt, centrul credinţei noastre. În capela Sfintei Elena, aflată nu departe de Mausoleul Locului Învierii, am intrat şi noi pentru a vedea locul unde au fost găsite cele 3 cruci: cea a Lui Isus şi ale celor doi tâlhari.

Sâmbătă, atenţia noastră a fost îndreptată spre o altă parte a Ierusalimului, dar mai ales spre Betleem. Aşadar, după celebrarea Sfintei Liturghii la Patriarhia Latină din cetate am plecat spre Betleem, în Palestina. Odată ajunşi, am şi simţit spiritul Crăciunului, prezent aici tot timpul anului. Am cântat colinde şi ne-am bucurat de venirea Lui Mesia pe lume în Biserica Păstorilor aflaţi pe câmp, cărora îngerul le-a vestit naşterea Domnului, în Grota Laptelui, în Bazilica Naşterii lui Isus.

Duminică am avut prilejul de a realiza ce a însemnat postul lui Isus în pustiu timp de 40 de zile pentru că în program fusese inclus pustiul Iudeii. În Ierihon, oraşul cel mai vechi, situat la cea mai joasă altitudine din lume, am participat la Sfânta Liturghie în Biserica Isus Bunul Păstor, Biserica Fraţilor Franciscani, apoi am putut vedea Sicomorul lui Zaheu, arbore din care a coborât înainte de a-şi schimba cu totul viaţa. Drumul nostru s-a îndreptat apoi spre Aşezământul Românesc din aceeaşi localitate, aflat în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, unde am fost trataţi după proverbiala ospitalitate românească. Ceea ce ne-a atras apoi a fost Muntele Ispitirilor, unde într-un mod incredibil lăcaşul de cult e plasat pe marginea muntelui, în rocă. De aici am plecat spre Qumran, locul unde s-au găsit vechile manuscrise de o valoare inestimabilă. Următorul care ne aştepta era Muntele Masada care susţine o impresionantă fortareaţă care i-a ajutat pe evrei să reziste atacurilor romane. Pentru a ne răcori după o zi toridă, la întoarcerea spe Ierusalim ne-am oprit la Marea Moartă, cel mai jos punct de pe pământ. Şi chiar dacă ea nu ne-a primit, datorită concentraţiei mari în sare, noi i-am încercat proprietăţile curative.

În ultima zi pe locurile Ţării Sfinte, am plecat nu departe de Ierusalim „în ţinutul muntos al Iudeii” la Ein Karem unde am putut vedea Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica vizitei Sfintei Fecioare Maria la verişoara ei Elisabeta, Mănăstirea Sfântului Ioan în pustiu, Izvorul ce a ţâşnit din stâncă şi mormântul Sfintei Elisabeta. Întorcandu-ne în Ierusalim am intrat în Biserica „Sancti Petri in Gallicantu, iar pe muntele Sion am putut vedea Cenacolul unde Isus a instituit cele 2 sacramente: Euharistia şi Preoţia şi a dat porunca iubirii, pe care se clădeşte credinţa noastră. De asemenea gândurile noastre spre Sfânta Fecioară au fost înălţate din Biserica „Adomirea Maicii Domnului.

Pelerinajul nostru s-a sfârşit la Zidul Plângerii, Zidul de Vest al Marelui Templu, acolo unde evreii plâng soarta Templului din Ierusalim. Într-o ultimă vizită pe care am făcut-o la Sfântul Mormânt, am primit binecuvântarea finală de la sfârşitul pelerinajului, însoţită de acordarea indulgenţei plenare.

Pentru toate aceste momente, pentru răbdarea cu care ne-a prezentat Ţara Sfântă, îi mulţumim părintelui Cristian Vacaru, asistentul spiritual al comunităţii catolice de limba română din Israel, un ghid extraordinar.

Dar mai mult îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a ales să se nască, să moară şi să învie pentru noi aici şi datorită căruia existăm şi suntem ceea ce suntem!

A consemnat

Sandu Manuela

Oneşti - jud. Bacău

Parohia Sfinţii Apostoli Petru şi Paul